Hallux valgus

Generalități

Hallux valgus reprezintă o afecțiune a articulației metatarsofalangiene 1 a piciorului, fiind denumită popular “mont”. Aspectul piciorului este deformat, cu devierea bazei halucelui spre interior și apariția în dreptul articulației sale a unei proeminențe osoase dură la palpare (exostoza medială sau montul propriu-zis). Suplimentar, pe lângă exostoza halucelui, pot apărea deformări asociate ale degetelor 2-5 și limitarea mobilității articulare.

Monturile sunt în mare parte dobândite genetic, însă tipul de pantofi purtat are un rol determinant. În realitate, ele nu reprezintă depuneri osoase suplimentare, ci proeminența primului metatarsian care nu este aliniat pe axul normal. De aceea, o simplă rezecție a montului nu este suficientă, fiind nevoie de rezecții de realiniere a metatarsienelor (osteotomii) pentru a reda arhitectura normală a antepiciorului.

Montul poate fi dureros în sine sau durerea poate apărea secundar presiunii crescute datorate purtării unor pantofi incomozi, cu compartimentul anterior îngust (exemplul cel mai bun este pantofii cu toc).

Frecvent apar și deformări asociate ale degetelor 2-5 (degetul în ciocan, cu diverse variații ale acestuia). Deformările devin în timp fixe, articulațiile interfalangiene își pierd mobilitatea, iar corecția defectului este doar chirurgicală. În dreptul proeminențelor se dezvoltă calozități sau durioame foarte dureroase la contactul cu pantoful sau chiar la palpare.

Care sunt cauzele apariției Hallux Valgus ?

Nu sunt cunoscute în totalitate, însă factorul ereditar are un rol destul de important. De asemenea, pot fi dobândite când există defecte de arhitectură ale antepiciorului, care cauzează dezechilibre musculare. Pantofii cu toc nu sunt cauza directă, însă pot agrava un defect preexistent, până în punctul în care modificările devin ireversibile.

Opțiuni de tratament

După o  perioadă de timp, defectul poate deveni mai mult decât o problemă cosmetică. Durerea severă poate împiedica pacientul să poarte orice tip de încălțăminte sau poate apărea la simplul ortostatism prelungit (stat în picioare).

În stadiile inițiale, trebuie luate în considerare măsurile conservative de tratament (nechirurgicale) – orteze de corecție, susținători plantari, pantofi adecvați, fizioterapie.

Tratamentul chirurgical

Reconstrucția chirurgicală trebuie luată în discuție când durerea este constantă și nu se remite sub nicio formă de tratament conservativ. Chirurgia în scop pur cosmetic nu este recomandată, deoarece ea implică riscuri, ca orice intervenție chirurgicală.

Forma uşoară

În acest stadiu, montul și devierea halucelui sunt de dimensiuni mici, iar mobilitatea articulației metatasofalangiene 1 este păstrată. În regiunea montului se poate dezvolta o bursită (inflamație a membranei sinoviale) datorată conflictului cu pantofii. În această fază, tratamentul conservator este indicat: purtatul de pantofi adecvați, cu compartiment anterior larg, orteze corectoare pentru haluce, tratament antiinflamator. În anumite situații, după episodul inflamator, la baza halucelui poate proemina o formațiune indurată (bursa restantă) care nu mai răspunde la tratament. În acest caz, se poate interveni chirurgical pentru ablația bursei (bursectomie) și remodelarea capului metatarsian 1 (emondaj).

Forma moderată

Montul crește în dimensiuni, este dureros atât în timpul mobilizării ortostatismului prelungit, cât și în repaus. În plus, devierea metatarsianului 1 și a halucelui este importantă, iar mobilitatea articulară este redusă. În această situație, remodelarea metatarsianului 1 nu mai este suficientă, ci necesită proceduri de realiniere (osteotomii) și fixare a fragmentelor osoase (osteosinteză). În funcție de gradul de hallux valgus, se stabilește și tipul de intervenție chirurgicală.

Forma severă

În ultimul stadiu, defectele osoase implică tot antepiciorul, durerea este constantă și mersul dificil, indiferent de încălțările purtate. Articulațiile interfalangiene și metatarsofalangiene sunt rigide până la fixe (complet blocate), în dreptul lor se dezvoltă calozități sau durioame, apar defecte asociate pe degetele 2-5 (deget în ciocan, quintus varus).

Înainte de operație

1. În funcție de vârstă și afecțiuni colaterale, va fi nevoie să facem următoarele teste:

  • analize de sânge: hemoleucogramă (HLG), teste de coagulare (coagulogramă), probe inflamatorii (viteza de sedimentare a hematiilor – VSH, fibrinogen, proteina C reactivă –PCR);
  • sumar de urină;
  • Rx cardiopulmonară;
  • electrocardiogramă (ECG).

2. Nu mâncați și nu beți nimic (nici măcar apă!!!) cu minim 8 ore înainte de intervenție. Asta înseamnă să nu consumăm nimic până în miezul nopții premergătoare operației.

3. Anunțați medicul anestezist și ortoped dacă:

  • aveți alergie la medicamente sau anestezice;
  •  sunteți sub tratament cu antiagregante plachetare (Aspirină, Plavix, Vessel) sau anticoagulante injectabile (Clexane, Fragmin) sau oral (Warfarine). Acestea trebuie oprite cu minim 7 zile înainte de intervenție;
  • ați avut vreodată fenomene de tromboză venoasă profundă (gambe tumefiate, roșii, dureroase la palpare, dar și spontan) sau orice altă anomalie de coagulare a sângelui;
  • în ultimele zile aveți febră, frisoane, tuse, iritații, leziuni tegumentare.

 

Postoperator și recuperare

După operație, pacientul rămâne internat în medie între 2-4 zile, în funcție de starea lui generală și tipul de intervenție optat.

Se vor administra antibiotice pentru profilaxia infecției și tratament anticoagulant pentru a preveni tromboza venoasă profundă. Forma de administrare (injectabilă sau oral) este aleasă de medicul ortoped împreună cu medicul anestezist, în funcție de afecțiunile asociate ale pacientului (comorbidități). Se instituie, de asemenea, controlul durerii (analgezice, antiinflamatoare).

Tegumentul din jurul plăgii poate fi amorțit pentru 24-36 de ore, datorită edemului. Dacă persistă, trebuie menționat medicului curant.

Dureri de cap pot fi resimțite ca urmare a anesteziei rahidiene pentru 12-24 ore.

Pansamentul nu se udă când pacientul merge în cabina de duș, pentru a evita orice comunicare cu germenii din mediul extern.

Pansamentul se schimbă la 2-3 zile, local se administrează gheață, cu membrul pelvin operat în poziție proclivă (ridicat).

Mobilizarea se face cu sprijin total sau parțial, dependent de tipul de operație, cu ajutorul a două cârje sau cu un cadru metalic. Se poartă un tip de încălțăminte special (de exemplu: sandalele tip Barouk) cu descărcare a compartimentului anterior pentru 4-8 săptămâni, astfel încât sprijinul va fi complet pe călcâi, iar antepiciorul nu va atinge solul.

Firele de sutură se scot la aproximativ 14 zile. La 6 săptămâni de la operație, pacientul revine la control pentru a efectua o radiografie de control.

Reintegrarea la locul de muncă se face în funcție de activitatea desfășurată. Dacă este vorba despre o muncă la birou, atunci vorbim de o perioadă de 2-4 săptămâni. În cazul unei activități fizice susținute, sau dacă ortostatismul este prelungit, în medie la 8-12 săptămâni. De asemenea, șofatul este indicat la aproximativ 6 săptămâni postoperator.

Ce complicații pot apărea?

 

  •  Infecția;
  •  Tromboza venoasă;
  • Neuroame;
  •  Recurența hallux valgus;
  • Degradarea implantului (ruptura șuruburilor sau plăcii);
  •  Exacerbarea defectului prin hipercorecție (hallux varus);
  •  Pseudartroza (lipsa de consolidare a fragmentelor osoase);
  •  Fractura iatrogenă (intraoperatorie) sau de stres;
  • Metatarsalgia de transfer.