Pregătire și recuperare

Prezentarea la medic şi diagnosticul

Stabilirea diagnosticului presupune:

- Relatarea istoricului bolii: când a apărut durerea, circumstanţele de apariţie (cu sau fară traumatism), evoluţia simptomatologiei (durerile s-au accentuat în ultima vreme?), medicamentele luate (analgezice, antiinflamatorii);

- Examen fizic făcut de medicul ortoped: se constată aspectul clinic al genunchiului sau al şoldului, testarea sensibilităţii, a mobilităţii etc.;

- Teste imagistice: radiografia se efectuează de rutină şi arată anatomia osoasă a genunchiului sau a şoldului. Ea poate diagnostica cu uşurinţă gonartroza (artroza genunchiului) sau avulsiile ligamentare cu pastila osoasă, imaginea fiind în schimb normală în leziunile de menisc sau de ligamente. În această situaţie, poate fi de ajutor rezonanţa magnetică nucleară (RMN), care vede toate structurile genunchiului sau ale şoldului şi cuantifică severitatea leziunii (ruptură parţială sau completă).

Pregătirea pre-operatorie

În funcţie de vârstă şi afecţiuni colaterale, va fi nevoie să facem teste suplimentare celor expuse mai sus:

  • analize de sânge: hemoleucogramă (HLG), teste de coagulare (coagulogramă), probe inflamatorii (viteza de sedimentare a hematiilor – VSH, fibrinogen, proteina C reactivă –PCR);
  • sumar de urină;
  • Rx cardiopulmonară;
  • electrocardiogramă (ECG);

ii) Nu mâncaţi şi nu beţi nimic (nici măcar apă) cu minimum 8 ore înainte de intervenţie. Aceasta înseamnă să nu consumăm nimic după miezul nopţii premergătoare operaţiei.

Anunţaţi medicul anestezist şi ortoped dacă:

  • aveţi alergie la medicamente sau anestezice;

  • sunteţi sub tratament cu antiagregante plachetare (Aspirina, Plavix, Vessel) sau anticoagulante injectabile (Clexane, Fragmin) sau cu administrare orală (Warfarine). Acestea trebuie oprite cu minim 7 zile înainte de intervenţie;

  • aţi avut vreodată fenomene de tromboză venoasă profundă (gambe tumefiate, roşii, dureroase la palpare, dar şi spontan) sau orice altă anomalie de coagulare a sângelui;

  • în ultimele zile aveţi febră, frisoane, tuse, iritaţii, leziuni tegumentare.

În plus faţă de aceste proceduri standard, în cazul intervenţiilor chirurgicale care presupun instalarea unei proteze, pacienţii sunt sfătuiţi să:

  • doneze sânge înainte de operaţie; acesta va fi depozitat în eventualitatea în care va fi necesară o transfuzie postoperator;

  • scadă în greutate, în cazul în care numărul mare de kilograme produce un stres suplimentar protezei;

  • îşi rezolve problemele dentare: deşi infecţia nu este o complicaţie frecventă a artroplastiei de şold sau genunchi, ea poate apărea dacă bacteriile pătrund în circulaţie; una din „porţile de intrare” des întâlnite este reprezentată de procedurile stomatologice, din acest motiv este indicat ca problemele dentare să fie rezolvate înainte de operaţie.

Recuperarea

Perioada de recuperare, în cazul intervenţiilor chirurgicale, variază de la un tip de operaţie la altul.

 

Artroscopia este intervenţia în urma căreia timpul de recuperare este cel mai scurt. Externarea se face după ce a trecut efectul anesteziei (câteva ore), pacientul plecând „pe picioarele lui” (uneori pot fi necesare cârje), dar fără a avea voie să conducă maşina. Primul control are loc la câteva zile după operaţie, iar firele se scot la 7-10 zile.

Perioada completă de refacere variază în funcţie de tipul leziunii, de sensibilitatea şi conştiinciozitatea fiecăruia. Dacă lucraţi la birou, vă puteţi întoarce la muncă în prima săptămână după operaţie. Restricţiile apar în ceea ce priveşte munca fizică solicitantă, ridicarea greutăţilor, căţărări, practicarea anumitor sporturi şi variază ca timp în funcţie de leziune, fiind stabilite de către ortoped.

Ligamentoplastia presupune o perioadă de recuperare mai mare. Pacientul se externează în medie la 3-5 zile de la operaţie, în momentul în care:

- extensia gambei este completă şi comparabilă cu a membrului opus;

- flexia genunchiului este de 90 de grade;

- pacientul se poate mobiliza cu sprijin pe picior, fără dureri severe;

- ştie să se mobilizeze în cârje, să urce şi să coboare scări.

Acasă, pacientul va continua recuperarea, va lua medicaţia prescrisă şi va aplica pansamentele în condiţii de maximă sterilitate.

Kinetoterapia intensă este cheia succesului după orice ligamentoplastie, indiferent de vârstă, nivel de activitate sau tehnică folosită. Se preferă ca acest proces să înceapă chiar înainte de intervenţia chirurgicală, pentru a pregăti pacientul atât din punct de vedere fizic, cât şi psihologic. Imobilizarea prelungită şi repausul după evenimentul acut până la intervenţia chirurgicală duce la atrofia severă a cvadricepsului, iar recuperarea postintervenţie va fi mai dificilă.

Perioada după care ne putem întoarce la locul de muncă depinde de tipul de activitate prestat. Dacă munca este mai mult sedentară (muncă de birou), revenirea la serviciu decurge după scoaterea firelor, în medie la 2 săptămâni. Dacă implică mobilizare (muncă de teren), în medie după 4-6 săptămâni. Profesiile care presupun muncă fizică, ridicare de greutăţi prezintă un risc crescut, iar reintegrarea se face tardiv, după 2-4 luni.

Revenirea pe terenul de sport:

Înot: permis la 4-6 săptămâni, se preferă stilul liber. Evitaţi brasul până la 4 luni.

Jogging: în medie la 2-3 luni, pe linie dreaptă, fără schimbări bruşte de direcţie.

Activităţi aerobice moderate : 10-12 săptămâni.

Golf : 3-4 luni.

Tenis de câmp: 4-6 luni.

Fotbal european: 5-6 luni.

Sporturi de contact: 9 luni.

Artroplastia de genunchi este o intervenţie chirurgicală majoră şi chiar dacă vă poate reda o viaţă normală, există o serie de interdicţii de care trebuie să ţineţi seama. Statistic, peste 90% din pacienţii care sunt purtători de proteză au afirmat o reducere semnificativă a durerilor articulare şi reluarea activităţilor zilnice de dinainte. Dar asta nu înseamnă că o proteză de genunchi vă transformă într-un super-atlet. Nu veţi putea realiza ceea ce făceaţi înainte de apariţia artrozei. Mai mult, dacă aţi practicat regulat activităţi sportive de intensitate înaltă, va trebui să renuntaţi la ele pentru tot restul vieţii.

Astfel, sporturi precum joggingul (inclusiv pe bandă rulantă), sporturi de contact, sporturi care implică sărituri şi pivotări bruşte (baschet, fotbal,volei) vor fi interzise pentru tot restul vieţii. Sunt considerate la limită tenisul recreaţional şi schiatul. De asemenea, ridicarea greutăţilor >20-25 kilograme supun genunchii la un stres suplimentar. Sunt recomandate plimbările (a se evita cele pe teren accidentat sau în pantă), drumeţiile montane de intensitate scăzută, înotul, mersul pe bicicletă, dansurile standard (aşa-numitele “dansuri de societate” – vals, tango). De asemenea, aveţi voie să conduceţi automobilul fără nicio restricţie.

Externarea se va decide dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

- Evoluţie locală şi generală bună, cu absenţa complicaţiilor precoce;

- Abilitatea de a se ridica/aşeza în pat neasistat;

- Poate să se mobilizeze cu cadrul minim 50 de metri fără repaus;

- Poate să folosească toaleta şi să se aşeze pe scaun;

- Stăpâneşte mersul corect cu cadrul;

- Poate urca şi coborî singur trepte;

- Înţelege recomandările la externare, tratamentul pe care trebuie să îl urmeze, toaletarea plăgii, restricţiile de orice fel;

- Recunoaşte posibilele complicaţii la domiciliu, pentru care va anunţa medicul.

Artroplastia de şold este, de asemenea, o intervenţie chirurgicală majoră care va necesita din partea pacientului anumite restricţii permanente. Majoritatea pacienţilor care au suferit o artroplastie de şold descriu o scădere importantă a durerii şi o îmbunătăţire evidentă a mobilităţii şi a abilităţii de a-şi desfăşura normal activităţile zilnice. După operaţie pacientul va fi sfătuit să evite anumite activităţi pentru restul vieţii (anumite sporturi).

Chiar cu un regim de viaţă corect, articulaţia artificială (proteza) se deteriorează în timp. La pacienţii supraponderali sau cei ce desfăşoară activităţi suprasolicitante deteriorarea va fi mai rapidă.

În general, pacienţii sunt externaţi la 7-10 zile de la operaţie, în funcţie de evoluţie şi de complianţa faţă de tratament şi recuperare. Externarea se decide în momentul în care pacientul este capabil:

- să recunoască semnele unei complicaţii;

- să urmeze neasistat tratamentul medicamentos;

- să se ridice din/să se urce în pat singur;

- să se deplaseze corect cu un cadru de mers, minim 30 metri;

- să facă duş/să se îmbrace neasistat;

- să folosească toaleta;

- să urce/coboare trepte;

- să urce într-un autovehicul, să coboare;

- să urmeze exerciţiile fizice de recuperare acasă.